Si totusi nu cred ca s-au dus. Zilele alea in care ne imbatam fara sa stim de ce, zilele in care stiam ca radem pentru ca ne vedem din nou dupa mult timp si nu de glumele pe care le faceam, zilele alea in care ne aveam ca fratii. Nu vreau sa cred. O sa fie altele si mai frumoase. Stiu asta. Pentru ca toti le vrem inca o data si inca o data. Nu putem sa le uitam pentru ca sunt momentele care ne uneau de fiecare data. Si toata lumea vorbea de noi. Eram fratii Margarit. Nimeni nu mai era ca noi. Si nimeni nu o sa fie vreodata. Si pentru fratele nostru sa fie toate bune si sa speram ca isi aduce aminte de noi, cei care il iubim cu adevarat. Ne stim cu totii. Baietii cu camionu'. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu