Nu am sa uit niciodata

Ma intreb daca dragostei ii pasa de defectele pe care le are. Are …. destule. Dar felul mizerabil in care ma simt acum ma face sa cred ca nu ii pasa. Este ea. Mi se pare stupid cand cineva ma intreaba de ce o iubesc. E ca si cum m-ai intreba de ce nu am visat nimic aseara. Bineinteles ca am inceput sa ma judec sip e mine insami pentru ca mi-am pus intrebarea asta de milioane de ori. Si ce daca nu stiu raspunsul? Si ce daca totul imi zice NU? Si ce daca as putea trai fara ea? Poate ca nu vreau. Poate ca nu sunt inca pregatit sa spun ca ea nu e pentru mine.
Sunt unul din cei care cred in dragoste adevarata. Sunt unul din cei care au curaj sa o spuna. Sunt unul crede. Si totusi (nu mereu) sunt constient de realitate si incerc sa ma integrez. Nu cred ca asta ma face mai mare sau mai mic in ochii altora. Si chiar am realizat ca imi pasa de ce cred altii. Si imi place sa cred ca pot sa fiu un om care iubeste neconditionat si pe care lumea il place asa cum e.
I will never forget: ziua in care am fost la munte, zilele in care am fost la mare, zilele in care ne-am iubit, zilele in care ne-am certat, zilele in care ne-am impacat, florile, verighetele, planurile de viitor, regretele, lacrimile, zambetele, ziua cand a plecat. Si niciodata nu am sa uit ca ea este doar a mea. Pentru mine, exista doar o galma si nimeni nu mai are una, numai eu. Si nu am sa uit niciodata ca o sa o iubesc pentru totdeauna.