to regret or not to regret

Intotdeauna au contat detaliile. As fi vrut sa fac si eu ceva in viata asta fara sa ma uit in urma sa analizez detaliile. Sa ma bucur sau sa plang din cauza prezentului. De ce regretul doare mai mult decat consecinta? Ma bucur totusi ca nu am ajuns inca in stadiul in care doare si viitorul. Am ales singur drumurile in viata si ar trebui sa ma uit inainte ca poate exista o "iesire de pe autostrada" care ma va duce pe drumul cel bun, in loc sa merg inainte cu privirea inapoi. Ma dor anumite chestii din trecut si, luare-ar dracu daca pot sa le scot din capul asta prost. Stiu, trebuia sa invat si eu ce e ala regret. Dar las-o naibii de treaba ca am inteles ideea, nu trebuie insistat atat. O sa fac o lista cu lucrurile pe care le regret si cu cele pe care nu le regret. Poate asa o sa ajung si eu la o intelegere. Bine, eu nu stiu cu cine ma cert acum dar.... in fine. Oricum am inceput sa scriu numai prostii de la o vreme. Cea mai tare faza e ca le mai si public. Avea dreptate Aloma cand spunea ca e o prostie sa scrii toate lucrurile astea pe un blog. Poate o sa imi demonstreze si mie cineva intr-o zi contrariul. Sa ma bem si-om mai vedea.

Another post.Silly

Ce mai poate sa mai debiteze cap-shoru' meu care asculta Metallica la ora 5 dimineatza? Ia sa vedem.
Astept cu nerabdare.... (nu e o pauza in gandire obisnuita, tocmai am omorat o musculitza) ( ce dracu or cauta musculitze la mine pe birou cand afara sunt minus n-shpe grade? nu stiu).Asa...
Astept cu nerabdare sa vina. Dar ma intreb in acelasi timp daca va mai fi la fel. Daca parfumul va mai fi acelasi sau daca ea va mai fi la fel de frumoasa. Daca voi mai fi la fel de indragostit cand o voi vedea din nou. Cred ca nici nu conteaza. Poate ca va fi alt parfum si poate ca ea va fi mai frumoasa. Poate ca ma voi indragosti din nou, in fiecare zi. Visul oricarui muritor. Cacat. De parca as stii eu care e visul oricarui muritor. Ce Dr. Phill m-am vazut la faza asta!... Dar macar stiu sigur ca asta e unul din visele mele. Unul dintre cele mai importante. Cat despre ceilalti.... Poate ca ar trebui sa incerce sa isi urmeze sfaturile proprii decat sa asculte la prostia din capul meu. Asta in cazul in care ar asculta cineva de sfaturile mele. Sper sa existe un sens pana la urma la tot ceea ce spun acum. E destul de fun, oricum, sa scrii asa.... tot ce iti vine in creierash. Nici chiar atat de dramatic si haotic ca mine dar... e fun. :)

.....

Exista un loc, undeva... un loc frumos, unde tu esti cea mai frumoasa, unde eu sunt asa cum n-am mai fost vreodata.... nebun dupa tine. Exista un loc unde noi suntem impreuna si nimic altceva nu conteaza, unde soarele ne mangaie ca pe copiii lui, unde luna este mama noastra si unde eu sunt al tau pentru totdeauna... Exista un loc in inima mea... poate il vom gasi amandoi... poate vei vrea sa ma iei de mana si sa imi spui: "Sa mergem. Sa ne ratacim in acest loc minunat. Sa ne iubim." Ar mai ramane doar timpul. Si poate nici el.
Adevarul e ca nici nu stiu cu cine vorbesc. Cuvintele astea mi-au trecut pur si simplu prin cap. Pentru mine acum nici nu au sens cand ma uit la ele. Dar le las scrise. Poate le va intelege cineva. Poate le voi intelege chiar eu. Nici macar eu nu mai inteleg prin ce trec acum. Sunt idiot? Ar fi trebuit sa spun "poate". Dar deja sunt prea multe "poate"-uri. Sunt probabil lucruri pe care le simt undeva adanc. Ceva se intampla cu mine si ma simt ca dracu. Si de fapt nici macar nu conteaza ce spun acum pentru ca maine o sa ma simt la fel si o sa fiu la fel de confuz si dezorientat. Pe cuvant. Parca as fi intr-un corp strain, intr-o casa straina, intr-o lume straina. Si aberatiile astea nu ma ajuta mai deloc...
Mda.

Love Hate

Fie ne dam seama prea tarziu ce s-a intamplat cu adevarat, fie traim cu impresia ca asa trebuia sa se intample. Mda... Dupa ce pleaca, ramane golul, ramane imaginea ei langa tine, ramane parfumul, ramane regretul. Intotdeauna ramane regretul...

Putea sa fie si altfel. Putea sa vina. Era atat de simplu... Si conteaza. Conteaza pentru deciziile pe care le vom lua impreuna daca vom ramane unul cu altul. Conteaza pentru momentele de acum, in care ma gandesc ce bine ar fi fost daca ar fi aparut asa cum am sperat. Mi-am dorit sa vina. Din momentul in care m-a vrajit mi-am dorit sa vina. Dar nu a venit.

Ar trebui sa fie ceva sa ma faca sa ma simt mai bine. As fi vrut sa fie ea, acum, aici. Dar... Astept... un semn.... o voce.... un suras. Ma intind dupa el, dispare. Noapte.... si atat. Lacrimi.... nu mai sunt de mult. Si as fi vrut.... as fi vrut sa plang, sa urlu. Nu mai am..... nimic. S-a pierdut tot de la Alina incoace si am trait cu impresia ca totusi se poate..... si inca mai cred. Si inca mai spun "va rog nu-mi luati printesa mea". Degeaba.... Poate ca in sfarsit am realizat ca a plecat.... pentru totdeauna. Nu mai vine. As vrea sa spun acum ca ma simt mai bine ca am realizat asta. Dar as minti. Si sa mint m-am saturat. Mai ales sa ma mint pe mine....

Lumea o sa fie altfel? NU..... nu o sa fie decat ura si dragoste. Asa s-a creat lumea si asa se va termina. Pentru mine nu s-a terminat inca. Inca mai e dragoste si chiar si ura.... Inca mai vreau sa intrec ura. Sa iubesc mai mult decat sa urasc si sa fiu iubit mai mult decat sunt urat (si nu ma refer la partea estetica a cuvantului k stiu de mult cat de urat sunt :P ).

Ar trebui sa ma feresc sa nu urasc? De ce? Pentru a nu fi urat la randul meu? Oare nu trebuie sa fim urati si sa uram ca sa stim cu adevarat ce e dragostea? Parerea mea e ca ar trebui sa nu ne mai ferim de sentimentele evidente de ura si de dragoste pe care le ascundem undeva adanc sperand ca nimeni nu le va gasi si ca se vor pierde ca prin minune. Nu cred ca o sa se intample asa. Eu unul deja am ajuns sa imi aduc aminte de cate ori am urat pe cineva si am tacut din anumite motive. Si parca incep sa ma urasc pe mine pentru asta... ca nu am zis sau nu am facut nimic atunci.

Mi-ar placea sa fie macar cineva sa recunoasca si sa spuna ca am avut dreptate. Sa isi dea seama cat de mult ma iubeste sau cat de mult ma uraste si sa imi spuna. Chiar mi-ar placea. Si stiu sigur ca nu o sa fiu la fel de dezamagit ca atunci cand as afla ca am fost mintit si inselat.

Am ajuns sa trecem pe langa sentimente crezand ca se vor risipi. Trecem pe langa un cersetor si ne dam seama ca ne e mila si totusi alegem sa mergem mai departe. De ce? Credeti ca nu o sa fie acolo si maine? Poate ca da. Dar nu o sa stii niciodata de ce nu mai e acolo. Nu o sa stii niciodata de ce ajunsese asa si daca ai fi putut face ceva pentru el. E pur si simplu un cersetor pentru tine si nimic mai mult. Si nu se intampla sa treci pe langa el pentru ca ai fost invatat ca sunt niste betivi sau mai stiu eu ce. NU. Alegi singur sa treci pe langa el. Alegi singur sa ii dai maruntul din torpedou fara sa te uiti macar in ochii lui. Alegi singur sa il urasti pentru ca te face sa te simti prost pentru ca nu ai nici un ban sa ii dai.

Si asa va fi mereu. Si asa vom trai fericiti intr-un mizerabil mod pana la adanci batraneti.