Feelings :)

Cele mai adevarate peripetii.Un drum plin de surprize.:))
La plecare,un batranel mult prea incarcat de toate greutatile prin care a trecut lesina in fata mea fara timp de reactie (de doua ori).O senzatie de regret pe care o simt ma face sa ma gandesc daca ar trebui sa ma intorc din drum sau nu.Regret?De ce?Oare pentru ca nu am avut destul curaj sa stau fata in fata cu bunicul meu sa vorbes despre orice?Sau pentru ca stiu ca ar fi trebuit sa fiu acolo in ultimele lui momente?Mai conteaza acum?
Apoi, zapada care crestea vertiginos pe atat de mult pe cat ne apropiam de destinatie.Alta senzatie aiurea.Cand plecasem era totul inghetzat si gri.Acum totul era alb.Era un alb inspaimantator.Ma intrebam daca vom reusi sa ajungem.Si daca ma incurajam si imi spuneam ca o sa ajungem, ma intrebam apoi daca o sa ajungem inapoi.Foarte nashpa.
Apoi.... Apoi nu stiu.Toate cele intamplate pana atunci m-au facut poate sa nu mai inteleg de ce venisem.Asta si pentru ca ma asteptam la altceva.Totul se intamplase total diferit in mintea mea.Dar,bineinteles ca socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ.Probabil si teama aceea (era posibilitatea sa ramanem prin tren toata noaptea la halul in care ningea) m-a facut sa nu pot sa fiu atent la detalii.
Apoi,terminand in acelasi ton in care am inceput (adica tot cu "apoi" :)) ),ajungand acasa, pot spune ca am inceput sa realizez ca totul a fost foarte ok.Ma dusesem cu un scop, sa ma tin de o promisiune, si asta am facut.